Legende la morile de apă din Rudaria

19 Oct
legende-la-morile-de-apa-din-rudaria

Legende la morile de apă din Rudaria

“Voi sunteţi de la My Secret Romania?”

“Noi suntem!”

“Oaaai, de când vă aştept! Am reuşit să ţin colieşa caldă pentru voi! Luaţi de gustaţi, mai e şi un pic de brânză şi ceapă! Totul natural, de pe meleaguri almăjene!”

Cu faţa transformată de entuziasm, tot un zâmbet, Andrei Stroca, elev în clasa a XII-a la Liceul Eftimie Murgu din Bozovici ne introduce în viaţa satului de altădată arătând spre balustrada morii Firiz, locul unde a sprijinit “traşta, ştergarul şi colieşa.”

Suntem aici datorită Festivalului Tradițiilor – Almăjul Renaște, prima ediţie a unui eveniment organizat chiar de liceeni, cu sprijinul părinţilor, profesorilor şi autorităţilor. Ca să descoperim un peisaj demn de patrimoniul UNESCO, ne-am urcat în maşini în Bozovici şi am mers 7km pe drumul judeţean 57B în direcţia Băile Herculane, Orşova. Am făcut dreapta spre comuna Eftimie Murgu, fostă Rudăria, şi am lăsat maşinile la capătul comunei. Aici se află Moara Firiz, parte a celui mai mare complex de mori de apă din sudul Europei: Parcul Mulinologic Rudăria, restaurat sub oblăduirea Muzeului “Astra” din Sibiu.

Îl urmăm pe Andrei în moară şi vedem cum un pumn de grăunţe se transformă în praf fin de mălai în bocănitul molcom al pietrelor de moară. Bunica de aproape 90 de ani care face demonstraţia acţionează un mecanism, apropie pietrele de moară şi făina devine şi mai fină. Grăunţele dispar repede şi aflăm că e nevoie de câţiva saci buni de grăunţe ca să umple coşul şi că dintr-un coş umpli un sac de mălai.

În micul muzeu deschis în localitatea Eftimie Murgu o moară este desfăcută în bucăţi, aşa încât înţelegerea mecanismului să fie mai uşoară. N-am mers la muzeu, dar Andrei ni l-a arătat pe Taica Lazăr, cel care la 95 de ani deţine tainele reparării morilor. Mai sunt şi alţi meşteri în sat, dar tot vin să îl întrebe pe Taica Lazăr cum e mai bine.

Sub moară, un jgheab lung prinde apa râului şi o duce spre o roată metalică orizontală, cu mici palete (numită popular “ciutură”). Localnicii au îndiguit apa astfel încât să vină cu cât mai multă putere spre roată, au ridicat praguri sau au săpat mici tunele. Roata stă pe un braţ lung orizontal (furcă), prins de o bară care iese în casa morii şi ţinut de un mâner numit “ridicător”. Învârtit, el ridică sau coboară sistemul hidraulic exterior, potrivind şuvoiul de apă înspre roată. Paletele se rotesc cu ajutorul apei şi mişcă un fus (un ax vertical) care urcă în moara propriu-zisă din căsuţă. Încă nu am aflat cum sunt fixate pietrele pe ax, dar e un motiv bun să ne întoarcem.

Drumul şerpuieşte agale printre stânci şi Andrei ne provoacă la un joc viclean. Extragem bileţele pe care sunt scrise cuvinte în grai almăjan şi noi trebuie să ghicim la ce se referă. “Laibăr”, “părădaisă”, “mişpaiţ”, “zapăt”, “pălăzor”, “ches” şi câte şi mai câte. Evident, el ştie toate cuvintele şi se amuză când nu ne “rumigăm vorbele” cu atenţie.

La răscrucea de ape de mai sus ne îndrumă spre moara Îndărătnica şi ne testează imaginaţia. “Oare de ce se numeşte Îndărătnica?” Nu pentru poziţie şi nu pentru voinţă, ci pentru mişcarea roţii. Toate celelalte mori au roţi care se învârt în sensul acelor de ceasornic, iar aceasta are o roată specială – se învârte în celălat sens. În vechime morile îndărătnice erau căutate de cei care făceau vrăji şi de cei care sperau să dea timpul înapoi.

Aici pluteşte legenda unui cuplu care se iubea foarte tare, în ciuda împotrivirii părinţilor mirelui, pe motiv că fata era săracă. Mirele îşi ia inima în dinţi şi cere fata, însă doamnele din familia lui se supără foarte tare şi pun la cale un plan pentru a opri nunta. “Ştiţi cum sunt doamnele când îşi propun ceva, nu? Îmi cer iertare domnilor”, adaugă el peste râsul nostru. Mama băiatului vine la moară şi le roagă pe babele care făceau vrăji să îl “dezvrăjească” pe băiat, să nu îi mai placă fata. Baba Floarea cere o cămeşă de-a băiatului şi îi spune să o spele în jgheabul morii Îndărătnica, la miezul nopţii. Zis şi făcut, mama dă drumul cămeşii pe jgheab şi se duce liniştită spre casă. Dimineaţa îşi dă seama că luase din apa morii o altă cămaşă pentru că mai erau şi alte femei care spălau acolo. Se întoarce cătrănită la baba vrăjitoare şi află că a doua oară farmecele nu mai au aceeaşi rată de succes. Tinerii sunt distruşi de vestea că părinţii nu le dau binecuvântarea, aşa că îşi plâng soarta pe un deal, la marginea satului. Înduioşată de durerea şi de iubirea lor, zâna cea bună le promite unire veşnică. Pe el îl transformă în cireş şi pe ea într-o mierlă şi îi putem vedea în fiecare primăvară având grijă unul de altul şi înflorind în iubire.

Şi-am încălecat pe-o şa şi v-am spus legenda aşa, cu menţiunea că Andrei o grăieşte almăjan, dându-i tot farmecul.

IMG_7320

Morile din Rudăria sunt atestate documentar în secolul XVIII, dar un astfel de sistem hidraulic se folosea aici încă din secolul II. Noi am văzut de aproape doar 8 dintre cele 22 de mori rămase şi ne-am bucurat la fiecare pas că ele există. Cei de aici încă îşi folosesc rândul la moară (12 sau 24 de ore de măcinat în fiecare lună) şi îl păstrează din moşi-strămoşi, aşa cum păstrează şi numele morilor: Firiz, Moara de la Tunel, Îndărătnica dintre Râuri, Trăiloanea, Roşoanea, Popeasca, Maxinoanea.

O altă legendă spune că morarul care adoarme în Îndărătnica se trezeşte cu nişte ani mai tânăr. Aşa că e musai să faceţi o vizită în zonă!

Un motiv în plus de a purcede către acolo este festivalul Anina Fest, organizat weekendul următor, pe 16-17 aprilie 2016, de către liceenii din Anina. Vă vor seduce cu expoziţii foto, dezbateri, ateliere de dezvoltare personală, aventură şi sporturi extreme, concerte în aer liber şi, preferatele mele, petrecere şi concert în mişcare, pe Semmeringul Bănăţean, de la Anina la Oraviţa.

Noi ne întoarcem în Banat şi pe acest traseu în iulie, parcurgând Clisura Dunării şi în august, pentru festivalul de muzică clasică de la Oraviţa.

Sursa http://mysecretromania.com/morile-din-rudaria-banat/